Ce au Bush si Basescu in comun? Injura jurnalisti. *

Nota initiala: stiu, sustin sus si tare ca blog-ul asta a sucombat cu acordul partilor. E adevarat. Postul asta e doar o mica exceptie care confirma regula.

Acum, ca nu ma mai poate acuza nimeni de razgandiri si reveniri spectaculoase in stil basescian sau tariceanuscian (hmm, cred ca am chinuit excesiv limba romana), sa trec la subiect. Intr-un elan de meta- googling (to google despre Google), am aflat ca Google, pe langa marea conspiratie Big Brother-netiana, a lansat, e adevarat in faza de test, un nou tool care-ti traduce in limba dorita site-urile care te intereseaza.

Nimic ciudat pana aici. Incantata de noua jucarie am zis ca o testez putin si sa vad ce poate online PR-ul rusesc (rusesc ca limba romana nu e inclusa in varianta actuala a tool-ului). Am dat search dupa “Russian public relations association“. Ce am gasit, vedeti aici:

Pentru tool-ul Google, Basescu e un Bush care alinta ziaristii cu apelative de genul “aggresive Roma” si “smelly stuff”.

Ce retinem de aici:

1. Ca Basescu e vedeta internationala.
2. Ca PR-ul rusesc e informat. Basescu are sanse sa intre in manualele rusesti ca studiu de caz la PR de criza. La schimb cu Stalin care bantuie prin manualele noastre.
3. Ca “prietenia ruso-americana” continua. Rusii nu pierd nici o ocazie sa il umileasca pe Bush (chiar daca involuntar).
4. Ca engleza rules cand e vorba de injuraturi. “A small issue of a smelly nature” e mult mai suportabil decat un alint de gen “imputit” (nu folosesc cuvinte vulgare, doar citam presedintele, deci se scuza)
5. Ca pentru Google, daca e vorba de un presedinte, atunci sigur e vorba de Bush. Textul in rusa mentioneaza doar ca preseditele a jignit un ziarist, fara a mentiona vreun nume. (tnx intermediarilor care m-au ajutat cu traducerea ). Sa fie oare cineva paranoic?
6. Ca jurnalista cu pricina, de acum celebra Andreea Pana, ar trebui sa sara in sus de bucurie ca a fost injurata de Bush. (da, concluzia asta e exagerata spre stupida exact in stilul intrebarilor ziaristei. Asa sunt sigura ca o sa inteleaga.)
7. Ca macar o data, intre Basescu si Bush nu mai exista direfente. Uraaaa!
8. Ca “traducerile” (de orice fel) in politic fac valuri.

Daca mai aveti alte concluzii, le astept.

* Conform traducerilor tool-ului Google.

PS: Always read the small print.

Stii sa tii un secret? Da’ 5?

Ok, m-ati convins.

Alina, Oscar, reea, Iulia, am promis ca raspund la provocare, asa ca imi resuscitez temporar blogul ca sa ma tin de cuvant. Nu se specifica in cat timp trebuia sa imi dezvalui secretele, asa ca sunt in grafic.

Sa zic…..sa nu zic? Hai ca zic:

1. Tot gimnaziul am fost fost scutita de lucru manual. Nu verbal, ci cu hartie la mana. Si eram si mandra de asta. Stiu, oamenii normali au scutire de sport, nu de lucru manual. In cazul meu era un deal intre Scoala de Muzica si scoala generala. Probabil ca de aia nu ma pricep prea bine la gatit. Nescutitele, colegele mele, invatau gastronomie.

2. Cred ca m-am dat de gol sau, ma rog, am subliniat cu mandrie ca urasc lactatele. Ei, bine, exista si exceptii. Branza de burduf intra pe lista alimentelor comestibile. Sac! La asta nu va asteptati.

3. Candva stiam sa cant la chitara. Am uitat mult mai repede decat am invatat. De fapt, daca ma gandesc bine, am uitat si ce coarda imi lipseste acum de la chitara.

4. Cand eram mica mi se zicea “Palariutza”. Evident, motivul era o palarie grena si un pic jenanta care nu imi statea asa grozav pentru ca eram tunsa scurt. Aveam un look…cum sa zic…”mioritic”.

5. Mi-am asamblat cu manuta mea calculatorul (unitatea). Ma rog, am avut asistentza. Ideea e ca eu, cu manutza mea, am indesat componentele si surubelele. Si functioneaza.

Louis, I think this is the end of a beautiful friendship.

Toti avem prieteni. Unii ii numara pe degete, altii se lauda in CV si nu numai ca-s “sociabili” si inventariaza mai multe zeci.

Iti categorisesti cunostintele in prieteni apropiati, prieteni de suc/bere si simpli cunoscuti sau alegi sa nu iti pierzi timpul cu astfel de distinctii didactice. Alegerea ta.

Unde ii incadrezi insa atunci cand incearca sa iti vanda ceva? Un ac, o ata, un produs cosmetic, ceva inutil pe care flerul de salesperson ti-l prezinta ca fiind cea mai mare descoperire de la penicilina incoace?

Sa nu te mire daca spiritul comercial te poate pune chiar in fata unei propuneri de asigurare de viata (ca doar stim ca functioneaza pe incredere si cu recomandari din belsug), a unei masini perfecte pe care el, ca te cunoaste, ti-o recomanda cu incredere. De cand a devenit agent imobiliar grijile tale s-au terminat. Doar ne cunoastem, iti fac o oferta buna! Iti spun tot, chiar si in ce colt al camerei zace un paianjen, ca sa alegi in cunostinta de cauza!

Este atat de amabila cunostinta ta incat fie ii ramai profund indatorat, fie iti dai seama ca e una dintre cele mai banale tehnici de manipulare (nu poti refuza, ca doar uite cat timp a pierdut pentru tine, cat s-a straduit, cate sudoare), fie te intrebi ce i-a spalat creierul si a adus-o la gradul asta de indoctrinare. Buna cultura organizationala trebuie sa aiba firma la care lucreaza!

Din pacate exista si efecte secundare. Stai fata in fata cu o veche cunostinta si astepti sa-ti faca propunerea, sa-ti vanda ceva (in interesul tau, se zice). Nu te-ar mira si nici macar nu te-ar deranja foarte tare, ca te-ai obisnuit. Te mira insa daca nu o face. Cel putin eu m-am mirat ieri cand nu m-am pricopsit cu nici o asigurare.

Asadar, stop selling me stuff! Inseamna retrogradare

Mi-a placut la Phoenix?

De cateva ore m-am intors de la concertul Phoenix. Am crescut cu Phoenix (influenta proasta a unui var), asa ca nu puteam rata concertul din turneul de promovare al noului album “Baba Novac”.

Curiosi sa va spun cum a fost?

Daca faci parte din categoria carcotasilor nostalgici, atasati de iluzia unui Phoenix-ului de pe vremuri, cred ca ai putea gasi cateva motive sa justifici celorlalti de ce nu a meritat sa iti irosesti timpul. Te-ai putea lega de sonorizarea nu tocmai de calitate, de obisnuitele sicane intre Baniciu si Covaci, de un Andri-Popa mai alternativ decat in mod obisnuit. Frustrat ca nu stii versurile noilor piese ai zice ca sunt comerciale, ca “nu mai e Phoenix-ul ce-a fost odata”. Te-ai simti foarte bine in ipostaza de aparator al valorilor clasice impotriva comercialului derizoriu. Te-ai gandit insa ca poate, la aparitia fiecarui album, alte mii au gandit la fel?

Daca faci parte din categoria celor mai putin cusurgii, care merg la concert de dragul ideii de Phoenix, constienti de faptul ca nici o noua piesa nu-ti va placea la fel ca cea pe care ai auzit-o de zeci de ori ai ale carei versuri le stii de cativa ani, ti-ar fi placut. Le-ai fi povestit prietenilor de sala plina, de atmosfera speciala, de sicanele intre Baniciu si Covaci (devenite argument pozitiv prin gradul de familiaritate) si, ce e mai important, de cat de bine te-ai simtit ingurgitand o imagine, insa una aromata si calduta: Phoenix.

Ca sa alegi din ce tabara faci parte, hai sa vorbim vizual (stiu, se puteau face poze si mai bune) :

PS: In cazul in care te intrebai, eu am optat pentru a doua categorie. Iluzia placuta.

Nu-mi place fotbalul

Confession time: nu-mi place fotbalul. Ba mai mult, ma enerveaza. Imi asum ignoranta de a fi total straina de “sportul national” (sau ala era oina?).

Stiu ca sunt contra curentului, asa ca o sa bifez explicatiile de rigoare.

1. De jucat- nu ma pricep sa joc, de urmarit la TV- nu ma pot condamna voluntar la plictiseala, de mers pe
stadion – sunt sporturi extreme mai putin periculoase (sa luam de exemplu rafting, parapanta, etc)

2. Un campionat nu vine niciodata singur. Daca scapi netraumatizat de Cupa UEFA, sigur te asteapta in grila un campionat national sau mondial. (evit denumirile pentru ca nu le stiu)

3. Este un sport constant si fidel. Fidel originilor. “These games were usually played by peasants, as opposed to the horse-riding sports often played by aristocrats.”(don’t shoot the messenger, wikipedia dixit).

4. Bate vremea. Ce s-a intamplat cu banalele si confortabilele conversatii despre vreme? Puteam oricand sa imi ofer parerea experta despre cate grade sunt afara, despre vremea mult prea calda/rece pentru perioada cu pricina. Mai mult, ca sport extrem, puteam specula pe tema influentei nefaste a gaurilor din stratul de ozon sau a experimentelor facute de rusi. Maxima competenta conversationala de impas e acum nula. Ma simt incapabila sa discut despre faza din minutul x si despre sutul expert al fotbalistului y.

5. Intra in cafenele si da cu punmul in masa. Nu e o metafora. Doar un suporter “entuziasmat”.

6. Incarca excesiv si inutil memoria. Trebuie sa tii minte “cu cine tine” fiecare cunostinta si sa redistribui adecvat glumele football related care iti invadeaza mess-ul. Mai mult, sunt tot felul de sintagme ciudate: caini rosii albastri sau grena sau whatever.

7. E omniprezent: de la scarile rulante de la metrou, la birou sau la conferinte. Se insinueaza cu nesimtire pe agenda publica si devine subiect national. Nu intelegeti?

8. Ofera barbatilor sadica placere de a explica nestiutoarelor consoarte ce insemna offside.

9. Da o noua definitie normalitatii. E normal sa vorbesti cu sinele microbist sau cu eul fotbalistului din TV, sa aplauzi de unul singur in timp ce rastorni nelipsita bere.

10. E singurul context, lamentabil dealtfel, in care toti trec la patriotismul instant. “Echipa noastra” – remember?

11. E singurul moment in care “sa moara capra vecinului” nu se aplica. Toti se bucura ca “briliantul” jucator x castiga mii de dolari dand 3 secunde cu piciorul in minge. Ei nu castiga atat intr-un an, dar empatia atinge cote maxime cand e vorba de a impartasi castigul.

Pentru asta si pentru inca alte 100 de motive cu care nu va mai plictisesc acum, nu-mi place fotbalul.

Da, si dupa toate astea, I’m the alien.

www.cimitir.ro – welcome!

Toti suntem de acord: “viata va fi online”! Ce ziceti insa de “moartea e online”?

Nu, nu e o initiativa excentrica/pragmatica (depinde cum vrei sa o interpretezi) din State, ci Tanti (Nenea – daca vorbim de culturile nordice in care reprezentarile purtatoarei de coasa sunt masculine) are parte de propriul sau marketing, inclusiv de promovare online, in Bucuresti.

Stiu ca sunt putin macabra, dar o sa va povestesc si de ce. Azi m-am intors in Bucuresti, venind de pe autostrada Bucuresti-Pitesti. La intrare, Cimitirul Sfintii Mihail si Gavril. Un cimitir ca toate altele: pereti albi, capela cu cruce, spatiu amplu, linistit, etc…. Un picutz diferit insa, de peisajul mortuar obisnuit, prin inscriptia neagra (ca doar nu roz) de pe zidul alb: WWW.CIMITIR.RO. Macabru? Functional? Chiar exista?

Acasa. Deschis calculator. Picat netul. Curiozitate mare. Revenit net-ul. Deschis browser. www.cimitir.ro. Surpriza. Chiar exista!

Mai, mai sa te convinga:
- oferta bogata: 7 500 de locuri (36 000 m patrati – nu ingesuiala sa nu ai unde sa respiri, ca la concurenta)

- poze alb negru cu norisori diafani – pentru cei care ar avea vreo urma de indoiala

- oferta variata, client oriented, durata de concesionare dupa gustul clientului (ma rog, rudelor clientului)

- Gama de produse cu branduri premium ( Categoria Lux-pentru fitzoshi), medium (Categoria I – pentru cei care tin la orgoliul personal post-mortem), medium-low (Categoria a II-a – pentru cei care se respecta, dar sunt mai stransi la punga) si low (Categoria a III-a – pentru cei care vor doar sa bifeze un loc de veci) .

Totul e bine contextualizat. Daca nu vi se parea suficient de sinistru, admirati poza cu cele 2 lumanarele palpainde care va invita sa apasati pe Contact!

Mai multe nu va spun. Va invit sa investigati singuri, dar nu in momente de maxima deprimare.

Acum e 23:44. V-as zice somn usor, dar ma tem ca e interpretabil, asa ca ma abtin.

PS1: Pentru cei business oriented am un pont: www.locdeveci.ro nu e inca luat. Nu incercatii insa www.serviciifunerare.ro ca deja vi se comunica ca va asteapta non-stop.

PS 2: I-a mai venit cuiva in minte spontan sloganul firmei de asistenta funerara: “Nu trebuie decat sa muriti. De restul ne ocupam noi.” Mie da. Sa fie de la ora inaintata?

PS3: Promit ca imi incarc constiincios bateriile sa fac si poza data viitoare cand trec pe acolo.

Update: Stiu ca nu e un site nou. Doar eu am trecut de cateva zici de ori pe langa respectivul cimitir inscriptionat. Aseara a fost insa prima data cand am zis ca intru pe site si chiar am intrat. Luati-o ca o descoperire personala pentru curiosi intarziati.

Asta da concurenta…

E ceva banal sa-ti sufle concurenta in ceafa. Dar sa-ti ciocane in perete, mai rar…

Da. Chiar sunt doua farmacii care impart acelasi perete undeva pe Batistei.

Nu-ti fa probleme daca nu te-ai prins din prima. Eu am trecut vreo luna de zile pe langa ele fara sa imi dau seama. Noroc, ma rog…ghinion ca am avut nevoie de un medicament si m-a uimit oferta pietei.

Farmacia Tarsis (clasica, verde, inghesuita) vs Helpnet (lant-ul de farmacii cu brand care m-a socat la un moment dat recomandandu-mi sa-i fac clienti 3 sau 5 prieteni ca sa obtin reducere. Ma si vedeam bucuroasa ca mi se imbolnavesc prietenii.) Asta inseamna concurenta pe o piata de 1,2 miliarde de euro.

“Ei au venit din decembrie, noi suntem aici de 10 ani” (da, am tras de limba o farmacista de la Tarsis , ca ma rodea curiozitatea)

De fapt, de ce ma mir? Daca ma gandesc bine, de la metrou pana acasa imi dau apa la moara ipohondriei (nationale, feminine, whatever) vreo 5 farmacii. Daca stai sa te gandesti bine, nici tu nu faci mai mult de 5 min pana la prima farmacie, nu?

Ipohondria e buna. Cel putin pentru piata farmaceutica. Long live hypochondria!

Yahoo ingheata online-ul pana in 2020

Un pic de istorie: 

Pe 4 octombrie Google puncteaza capitolul CSR (corporate social responsibility) or, should I say, corporate global responsibility (ca doar ii recunoastem cu totii universalitatea din moment ce nu mai searchuim , ci googleim). Cum? Lansand un portal pentru a facilita comunicarea organizatiilor ce lupta impotriva analfabetismului.  (Mai multe detalii in comunicat) Buuuuun.

Problema de interes global avem – analfabetism. Context potrivit avem – Targul de carte de la Frankfurt. Suportul celei de-a treia parti avem – UNESCO (bun gir). Produs de promovat prin acest pretext avem – Google Book Search. Putina valva avem – cateva asociatii protejand drepturile de autor. Nice work!

Ieri, la numai 6 zile de la mutarea Google (ca sa vezi ce inseamna viteza de reactie la casele mai mari) Yahoo strikes back. Printr-un comunicat, Yahoo anunta lansarea unui proiect inovator: prima arhiva electronica antropologica, in scopul de a conserva in timp vocea generatiei de azi.

Ce presupune mai concret acest proiect? Sub pretext-ul unei initiative antropologice care sa ofere fiecaruia dintre noi un loc in istorie, Yahoo iti ofera posibilitatea sa iti uploadezi vorbe de duh sau de suflet, poze, filmuletze, sunete si desene intr-o Capsula a timpului. Tot ce trebuie sa faci este sa intri pe site-ul special creat (vezi ca se incarca mai greu, doar nu te asteptai ca amintirile omenirii sa intre asa, intr-un GB) si sa faci uploag pentru posteritate.

Dupa 30 de zile (ai grija ca numaratoarea inversa a inceput deja, asa ca daca vrei ca fiii si nepotii sa-ti vada catelul pe care il aveai cu 14 ani in urma, mai ai doar 28 de zile si ceva la dispozitie), continutul arhivei digitale va fi sigilat si deschis/publicat in 2020. De ce 2020? Pentru ca, intamplator sau nu (clar premeditat) atunci are loc cea de-a 25-a aniversare a Yahoo. Pentru a oferi mai multa credibilitate demersului, se va pastra o copie a continutului de catre Smithsonian Folkway Recordings.

Ce inseama asta?
- publicity cu pretex de CSR (pe stil nou, insa)
- o inversare temporara a rolurilor: inovatorul/fashnetzul Google muta clasic, in timp ce reliable-ul Yahoo muta inovator (putin consum de inovatie nu strica, macar la nivel simbolic).
- asteptam cu interes urmatoarea mutare google
- interesant de urmarit rezultatele proiectului. Asa o sa vedem cat de multi adera la obsedanta zicala “Trebuie sa lasi ceva in urma ta”. Din cate am vazut, momentan am vazut ca in topul categoriilor conduce “Love”, foarte putini realisti dorind sa lase in urma insemnari la capitolul “Sorrow”

PS: Sunt eu carcotasha sau arhivarea este una din functiile esentiale ale online-ului? Daca da, atunci care e utilitatea Yahoo Time Capsule (in afara de PR pentru Yahoo?) daca imi pot regasi poza de acum 14 ani pe site-urile pe care am postat-o? Sa fie oare lobby pentru o solutie mai buna de arhivare de la yahoo ce va fi in curand lansata? Vedea-vom.

Sange european? Not yet.

Sange la propriu, nu la figurat. Care e diferenta dintre sangele romanesc si cel european (in sensul de UE)? Simplu. Cel european e voluntar, iar cel romanesc e platit. Inca.

Pana acum doua saptamani cel care se decidea ca apropierea acului de vena nu ii inmoaie picioarele si dorea sa faca un gest umanitar donand sange, se alegea cu 2 zile libere si un bon de 30 RON. Daca persevera, la al cincelea act de vitejie primea bonus 60 RON.

Cum insa toata suflarea (oficiala) vrea in UE, acum 2 saptamani s-au gandit sa ne faca sangele european, adica sa ne limitam la multumire sufleteasca. fara zile de chiul si fara bonuri. Bun la nivel de aspiratie. Rau ca test de europenism (si asa era”criza de sange”)

Dupa o balba de vreo saptamana in care donatorii au plecat acasa empty-handed, s-a modificat modificarea si s-a revenit la sistemul bonurilor. 7 de data asta. Si, aviz amatorilor, o zi de chiul.

Morala: nu suntem suficient de europeni nici in sange nici in simtiri. am picat testul. But, we can bleed happily ever after in legea noastra. (da, e un usor sarcasm)

PS: In cazul in care va intrebati, eu am incercat sa donez sange de cateva ori, dar inca nu indeplinesc conditiile. partea cu 58 de kg…

La arme cu frunze si flori…

Banuiesc ca va e cunoscut cantecul. Ei bine, de data asta nu Ardealul e cel care “va asteapta”, ci MAPN.

La gandul ca ostirea va ramane fara soldati de la 1 ianuarie 2007, cand, gratie legii nr.395 armata inceteaza a mai fi obligatorie (cu exceptia “starii de mobilizare, razboi si asediu”), MAPN trece la actiune, imbiind tinerii intre 18 si 26 de ani prin mijloacele neortodoxei publicitati: spot tv, radio si 2 postere.

Dupa socul initial (= dupa ce am vazut spot-ul), mi-am zis:

- inedit in peisajul romanesc (anuntati-ma daca gresesc!) – explicabil, ca de-abia din 2007 e nevoie de sange proaspat de voluntar

- din fericire inca departe de experimentata propaganda americana care se tot antreneaza si perfectioneaza inca din timpul primului razboi mondial (oricum, nea Ion nu e unchiu’ Sam si nici cand vine vorba de patriotism romanii nu sunt la fel de naivi)

- neconvingator (mi-e greu sa cred ca dupa ce au asteptat cu sufletul la gura sa scape de armata, tinerele sperante ar fi convinse de un mesaj care le spune ca schimbarea tanculetzului de jucarie cu unul real ii va face barbati. Mai mult, imaginile de razboi taie orice elan patriotic. Cu totii stim ca in filmele documentare sau artistice in care am vazut astfel de imagini cineva sfarseste rau…

- artificial (cata frenezie la micutzul naiv care tocmai se pregateste sa isi riste viata pentru patrie alaturi de fratele sau!
Oare cati se regasesc in ecuatia Alege cariera militara = transforma-ti visul in realitate?)

- dincolo de eufemismele vizuale, promisiunea finala mi se pare ok rezumata: loc de munca stabil, respect, rasplata (10 milioane plus sporuri – cum rezulta din comunicatul MAPN) . Pacat ca in spotul TV promisiunea e livrata numai text, in final, timp de 3 secunde.

Si totusi, ce inseamna aceasta campanie:

- prima dintr-o serie de campanii pentru recrutare
- bani publici si un nou client pentru agentii de publicitate/pr
- oportunitatea aparitiei unor specialisti army advertising/ marketing / PR

Daca ati ratat spotul cu pricina la TV, il puteti vedea aici .

Voi, cei din target, mai sunt 14 zile pana la ultima incorporare! Hurry up!

PS 1: Vorbind despre recrutare si in special despre recrutarea americana mi-am amintit de un poster cu un copil cu casca de armata si alte cateva obiecte army related, pe care am incercat sa il gasesc. Dupa cum se vede, fara succes. Ma ajuta cineva?

PS2: V-ati intrebat vreodata “ce a vrut sa spuna poetul” prin “la arme cu frunze si flori”? Eu nu. Pana azi.